Mici nimicuri...

Eu n-o sa te las…

bassterd — Mon, 23 Jan 2012 12:29:34 +0000

Probabil cea mai frumoasa propozitie care am auzit-o de la revolutie incoace. E chestia aia numita incredere… E chestia aia numita frica de a pierde pe cineva… E chestia aia numita paranoia care intervine pe neasteptate… Patru cuvinte, spuse cu lacrimi in ochi e probabil tot ce ai nevoie atunci cand esti “jos”… Atunci cand ai ganduri de duca, ganduri de fuga, de plecat de acasa, de suicid. Ii spui chestiile astea si iti raspunde in cel mai grijuliu mod posibil. Se stramba la tine, iti da una, iti zice sa-ti revii, dupa care iti saruta obrazul rece din cauza frigului de afara. Asta inseamna iubire, incredere… Asa iti arata ca iti poarta de griji, ca vrea sa fii in regula, sa ii vorbesti.
Nu pune prea multe intrebari, nu face pe interesata… Dar totusi te asculta, te sustine si iti zice c-o sa fie bine. Nu ai nevoie de nimic mai mult… Poate un lapte si niste biscuiti mancati intr-o statie de autobuz pe care ii mancati ca si cum v-ati fi intors la civilizatie dupa ceva timp.

O iubesc. Te iubesc !

Karma – subiectul tabu

bassterd — Mon, 05 Dec 2011 18:58:46 +0000

Pai cineva a deschis oarecum subiectu asta intr-un post pe Facebook (de ce s-ar intampla chestiile astea in viata de zi cu zi ? Viata in care trebuie sa iti misti buzele si limba si sa iti actionezi corzile vocale ca sa poti vorbi) si am inceput sa dau cu tot felu de pareri legate de subiectul asta, dupa care am deviat, dar oarecum ontopic.

Ideea la karma: “Do good things and good things will happen to you. Do bad things and they will come back to haunt you.”

Citatul asta l-am auzit o singura data intr-un serial (My Name is Earl) si l-am tinut minte ever since. Mi se pare cel mai corect citat ever, care reduce toate definitiile si explicatile karmei, intr-o fraza.

Dupa mine, cum am si raspuns pe Facebook si am sa dau copy-paste pentru ca mi-e lene sa explic intr-un mod mai elocvent.

“Poate ca nu vreau eu sa accept ca-karma ar fi cea care controloeaza ceea ce ti se-ntampla pe plan amical, sentimental sau familial. Oarecum, puterea asta sta in mainile tale si nu in mainile unor budisti care s-au gandit ca e o forta care actioneaza atunci cand ar fi nevoie. Bullshit, din punctu meu de vedere. Daca faci bine, primesti bine. Daca faci rau, e cu subinteles. Iar daca primesti bine, ar fi indicat sa faci bine, la randul tau si nu sa profiti de pe urma oamenilor, asa cum o fac prea multi in ziua de azi si uita de adevaratele valori ale prieteniei si daruirii din pura compasiune si nu pentru ca se-asteapta la ceva din partea persoanei in cauza.

E o chestie de nivelu’ la care poti actiona atunci cand e vorba de o prietenie sau chiar de un/o iubit/-a. Daca esti tu ca persoana si lumea te place pentru ceea ce esti si te accepta asa cum esti, zic ca nu merita sa incerci sa te schimbi doar pentru a deveni mai “cool” sau mai la moda… “

Singura chestie, fii tu si nu lasa pe nimeni sa te schimbe, doar daca vrei sa accepti schimbarea asta si stii ca totu e “decat da’ bine” !

Stau chill, coae !

bassterd — Wed, 16 Feb 2011 22:26:17 +0000

Si uite ca m-am chilluit de tot. Am trecut DIN NOU cu bine (well, not quite, dar acceptabil) peste chestia asta ce mi-a macinat ultimele 2 luni. Incep sa gandesc, sa-mi revin, sa ma simt… om ! E bine. Sper sa tina. On to the next trip !

Stai chill…

bassterd — Wed, 09 Feb 2011 23:13:39 +0000

Nu vreau sa scriu nimic… Doar vreau sa stau/stai/stam chill !

Logic !

bassterd — Wed, 09 Feb 2011 23:09:12 +0000

A trecut oare prea mult timp de cand sa intru iara in cacat ? Se prea poate. Uitasem cum e sa-ti ramana in materia cenusie desenata o singura chestie si sa nu poti s-o inlocuiesti din cand in cand cu ceva. Credeam ca am trecut peste, ca pot sa ma abtin, ca pot sa NU mai fac chestia asta… Dar pana la urma, nu e ceva ce putem controla. Nu putem sa NU facem anumite actiuni ca mai tarziu sa ne vedem de treburi fericiti si cu zambetul pe buze si NU scrasnind din dinti si/sau injurand orice…

Cea mai trista e intrebarea… “Si daca… ?” Si daca ce? Daca oare esti un prost ca stai atata timp fara sa se-ntample nimic dar tu totusi inca speri si iti spui ca intr-un final va fi bine ? Daca oare ea defapt vrea ceva de la tine si nu stie cum sa-ti spuna ? Daca mai are inca o optiune si nu stie intre care sa aleaga ? Oare daca mesajele de la miezul noptii semnifica ceva anume, sau pur si simplu incearca sa combata plictiseala… ? Daca, daca, daca… DACA !

Nu stiu cat pot s-o mai duc asa. Dar privesc inainte, zambesc si ma afund in multimea de lume care inca nu se uita la mine ca si cum as fi omorit pe careva.

Nepasare !

bassterd — Sun, 24 Oct 2010 15:26:52 +0000

Incep sa imi dau seama ca … nepasarea este cheia succesului ! Imi pare rau ca mi-am pierdut atatea clipe din viata sperand, cautand si asteptand… cand, tot ce trebuia sa fac era sa “iau tauru’ de coarne” si sa merg mai departe. Nu mai reprezinta o problema majora ceea ce-a fost. Nu mai reprezinta o problema faptul ca nu e nimeni acolo, pe cativa ani lumina distanta. Nu mai reprezinta o problema faptul ca nu toata lumea imi zambeste, cum as fi vrut…

Practic, nimic nu mai inseamna nimic. Sunt doar familia, prietenii, colegii, betiile, sesiunile de filozofat, discotecile in care-am dansat, si iarba pe care-am jucat atata fotbal.

Continui sa imi zic in fiecare zi ca va fi bine… Totul va fi bine ! Si uite ca, adoptand o asemenea gandire, chiar e bine ! Incepi la un momentdat sa descoperi fericirea in lucruri in care nu sperai/stiai ca le poti gasi. De exemplu, astepti ca tampitu autobuzu in statie, speriat ca nu vrea sa te ia, din cauza ca nu ai destui banuti de bilet si dintr-o data apare o vecina de-a ta cu masina, deschide usa din dreapta si striga: “HAI !”. Sunt chestii minuscule, simple, dar care cateodata, iti pot oferi mai multa fericire si implinire decat, poate, o pereche de shuzi noi sau o masina. Totul e atat de simplu cand vrei sa faci ceva, sa ajungi undeva. Trebuie doar sa speri, sa te gandesti ca vei reusi, sa te gandesti ca toata lumea iti vrea binele, si intr-un final sa ajungi la finalul calatoriei, sa pui capul pe perna sa te odihnesti si intr-un final, fizic, sa te duci…

N-am murit…

bassterd — Fri, 03 Sep 2010 12:15:39 +0000

N-am dat coltu, nu m-am insurat, nu is la dezintoxicare inca si nici diarie nu am… Pur si simplu m-am oprit din a ma gandi “Ce-ar fi daca…?” M-am oprit din a scormoni rahaturi “esentiale” care cica isi au rostu lor in viata. Cum ar fi iubirea… Iubirea nu O FACI… Iubirea se-ntampla. E ATAT de simplu. Nu merita sa imi mai zbat capu, sa ma intristez, sa ma intreb daca o sa se-ntample ceva ca lumea vreodata. Gata. Incerc sa vad de un nou drum, un drum pe care calc incet, cu frica, uitandu-ma peste umar la fiecare pas. Momentan e ok. Lume noua, ‘chestii’ noi, prietenii noi, descoperiri noi… Toate bune si frumoase. Oameni cu caracter, oameni care sar in ajutor atunci cand ai nevoie de el cel mai mult, oameni care iti dau, neconditionat, din ceea ce au si ei. Fete noi prin locuri noi. Cred ca asteptam schimbarea asta demult. Doar ca nu imi dadeam seama ce ma asteptam sa fie. Cum trebuia sa fie sau de ce trebuia sa fie. Ei bine, acum e aici, o-mbratisez fara nici cea mai mica rusine si vreau sa nu dispara niciodata. Schimbarea asta ori se schimba in bine, ori nu se schimba…

One luv !

De ce… ?

bassterd — Sat, 10 Apr 2010 00:07:28 +0000

De ce a trecut atata timp fara ca eu sa mai simt nimic ? De ce incep sa cred ca nu mai pot impartasi sentimente ? De ce incep sa cred ca nu mai pot sa simt nimic ? Chiar s-a terminat lista de posibile “victime” care parea cateodata infinita ?

La toate aceste intrebari, nu ma astept sa primesc un raspuns… Poate e pentru ca mi-am dat seama ca nu merita. Nu merita sa imparti ceva cu cineva atata timp cat acel cineva nu da inapoi. Nu merita sa dai cuiva acel sentiment, acea pasiune nici macar cu imprumutul. De ce ai face-o ? Ca sa te trezesti uitat de lume, de prieteni, de familie… daca tot mergem la extrem. Sincer, nu imi e foarte dor de vremurile care nu demult au trecut. Astept doar sa vad ce imi rezerva viitorul, ce “pasiuni” imi ascunde la urmatorul colt sau peste ce nerorocire ar trebui sa m-astept sa dau.

De ce toata lumea incepe dintr-o data sa se comporte diferit cu tine ? Sa iti zambeasca mai mult decat de-obicei, sa intoarca capul dupa tine daca le-ai afisat un zambet nevinovat… Poate chiar sa te salute intr-un mod diferit dupa ce ai petrecut ceva timp alaturi de persoana respectiva. Vreau ca lumea sa ma vada asa cum sunt. Vreau sa vada ce am de oferit. Vreau ca lumea sa nu mai judece dupa aparente.

Se pare ca vreau cam multe lucruri, dintre care multe sunt greu sau imposibil de realizat. De ce sa nu judece lumea cand o poate face ? De ce sa te vada lumea asa cum esti inainte de a-si forma o parere proasta despre tine ? De ce ar fi cineva curios sa vada ce e in interior ? Din nou, intrebari retorice, demne de a fi postate pe un site sau tiparite intr-un ziar pe care doar din greseala ai putea sa-l accesezi/cumperi.

Vreau si eu…

bassterd — Sun, 21 Feb 2010 21:52:41 +0000

De ce sunt sentimente care vin si pleaca? Vin neasteptate ca o ploaie de vara si dispar la fel de repede ca mirosul liliacului risipit in vant… Nu stiu ce sa mai sper, ce sa mai cred. Nu mai stiu ce trebuie sa vad, la ce trebuiesa trag cu urechea. Simt ca totul e pierdut pentru moment, simt ca nu mai am de cine sa ma atasez, simt ca nu mai am cui sa ofer caldura, dragostea, sprijinul. Simt ca se termina lumea… Vreau sa cred si-mi impun sa cred ca nu e asa. Vreau sa sper in continuare, sa visez sa mai simt inca o data ca zbor, ca cineva ma tine strans bine de tot fara a avea de gand sa-mi dea drumu sau sa-mi faca vreun rau. M-am saturat sa ma trezesc in fata cu chipul desart al singuratatii. De ce nu pot si eu sa ma trezesc cu o imbratisare, un sarut si probabil un “Buna dimineata!” de la o persoana draga mie, in loc de “Te-ai trezit ? Hai, tai-o la scoala!”
Incep sa cred ca e ceva in neregula cu mine. Ca eu sunt de vina pentru nefericirea de care se pare ca sunt predestinat s-o traiesc. Ma gandesc cu sila la toate clipele prin care-am trecut cu toate ‘alesele’ vietii mele.
Una si una…
Incep sa le regret pe toate. Cat mai multe pe care as vrea sa le uit, pe zi ce trece. Mi-am facut rau singur, m-am indus in starea asta singur. Pacat ca e ceva general, zi de zi valabil si pare sa nu mai treaca. Dar stiu ca undeva, departe (vreo cativa ani lumina) e cineva acolo care… ‘ma asteapta’.
Sper doar sa nu ma inghita pamantul pana ajung acolo.

Cred ca…

bassterd — Wed, 03 Feb 2010 23:38:54 +0000

… incep sa ma stric. Incep sa ma simt un stricat, un misogin, un tip care-njura mult, care scuipa atunci cand nu trebuie. Unul din milioanele de astfel de oameni care ajung la un momentdat sa nu se mai suporte… Bineinteles, poate zic asta doar din cauza ca lucrurile s-au intors la 180 de grade, din nou. Totul merge prost, totul imi scapa printre degete, nu ma pot atasa de nimic, iar atunci cand incerc s-o fac, ma lovesc de-o mare rupere de cur si-un pumn in muie. Ma gandeam mai demult ca toata lumea din jurul meu e fericita, ca toata lumea zambeste atunci cand eu ma simt prost, ca nimeni n-are nicio problema si ca toti sar intr-un picior de bucurie atunci cand altii abia isi fac inima sa tresara in vreun fel. Tot imi vine sa-mi adresez intrebarea: “De ce mi se intampla toate mie ?” dar nu o voi face, deoarece, ajungand sa cunosc persoanele din jurul meu mai bine ca niciodata, imi dau seama ca nu sunt singurul oropsit, fara cineva care sa-i fie alaturi, fara a avea cui darui acea caldura, dragoste, acel sprijin… Vreau sa fac asta, vreau sa daruiesc, vreau sa ma afund in bucuria de a avea pe cineva alaturi. Vreau sa primesc intelegere.

O persoana care sa ma-nteleaga fara a rosti vreun cuvant. O persoana careia sa-i fie de-ajuns o privire in sufletul meu ca sa-mi poata spune ce as putea face. O persoana care sa ma stranga in brate atunci cand mi-e frig. O persoana care sa-mi calauzeasca drumul peste rauri de rau gust, printre oameni falsi si printre muntii de ura de care ma simt inconjurat. O persoana care sa-mi spuna o vorba buna atunci cand ma simt aruncat la gunoi…