Nepasare !
Incep sa imi dau seama ca … nepasarea este cheia succesului ! Imi pare rau ca mi-am pierdut atatea clipe din viata sperand, cautand si asteptand… cand, tot ce trebuia sa fac era sa “iau tauru’ de coarne” si sa merg mai departe. Nu mai reprezinta o problema majora ceea ce-a fost. Nu mai reprezinta o problema faptul ca nu e nimeni acolo, pe cativa ani lumina distanta. Nu mai reprezinta o problema faptul ca nu toata lumea imi zambeste, cum as fi vrut…
Practic, nimic nu mai inseamna nimic. Sunt doar familia, prietenii, colegii, betiile, sesiunile de filozofat, discotecile in care-am dansat, si iarba pe care-am jucat atata fotbal.
Continui sa imi zic in fiecare zi ca va fi bine… Totul va fi bine ! Si uite ca, adoptand o asemenea gandire, chiar e bine ! Incepi la un momentdat sa descoperi fericirea in lucruri in care nu sperai/stiai ca le poti gasi. De exemplu, astepti ca tampitu autobuzu in statie, speriat ca nu vrea sa te ia, din cauza ca nu ai destui banuti de bilet si dintr-o data apare o vecina de-a ta cu masina, deschide usa din dreapta si striga: “HAI !”. Sunt chestii minuscule, simple, dar care cateodata, iti pot oferi mai multa fericire si implinire decat, poate, o pereche de shuzi noi sau o masina. Totul e atat de simplu cand vrei sa faci ceva, sa ajungi undeva. Trebuie doar sa speri, sa te gandesti ca vei reusi, sa te gandesti ca toata lumea iti vrea binele, si intr-un final sa ajungi la finalul calatoriei, sa pui capul pe perna sa te odihnesti si intr-un final, fizic, sa te duci…
