N-am murit…
N-am dat coltu, nu m-am insurat, nu is la dezintoxicare inca si nici diarie nu am… Pur si simplu m-am oprit din a ma gandi “Ce-ar fi daca…?” M-am oprit din a scormoni rahaturi “esentiale” care cica isi au rostu lor in viata. Cum ar fi iubirea… Iubirea nu O FACI… Iubirea se-ntampla. E ATAT de simplu. Nu merita sa imi mai zbat capu, sa ma intristez, sa ma intreb daca o sa se-ntample ceva ca lumea vreodata. Gata. Incerc sa vad de un nou drum, un drum pe care calc incet, cu frica, uitandu-ma peste umar la fiecare pas. Momentan e ok. Lume noua, ‘chestii’ noi, prietenii noi, descoperiri noi… Toate bune si frumoase. Oameni cu caracter, oameni care sar in ajutor atunci cand ai nevoie de el cel mai mult, oameni care iti dau, neconditionat, din ceea ce au si ei. Fete noi prin locuri noi. Cred ca asteptam schimbarea asta demult. Doar ca nu imi dadeam seama ce ma asteptam sa fie. Cum trebuia sa fie sau de ce trebuia sa fie. Ei bine, acum e aici, o-mbratisez fara nici cea mai mica rusine si vreau sa nu dispara niciodata. Schimbarea asta ori se schimba in bine, ori nu se schimba…
One luv !
